Despre verificările de dinaintea avansului — apelul video, carnetul, microcipul — am scris separat, în ce verifici înainte să dai avans pe un cățel. Acelea te protejează în momentul plății. Articolul de față e despre ce vine înainte: cum îți dai seama dacă locul din care vine puiul e unul bun. Un pui poate avea toate actele în regulă și totuși să vină de la cineva care produce câini în serie.
Nu există crescător perfect. Există însă câteva lucruri pe care cei serioși le fac aproape toți, iar ceilalți aproape niciodată.
Un crescător serios te invită să vii, cu programare. Vezi locul în care stau puii și părinții, nu doar o cameră pregătită pentru vizitatori sau o parcare unde ți se aduce puiul.
La ce te uiți:
E normal să ți se ceară să nu atingi puii foarte mici sau să-ți speli mâinile, mai ales dacă ai venit de la alți câini. Asta e grijă, nu ascundere.
Nu e suficient să vezi mama. Uită-te la ea. O cățea care alăptează e de obicei mai slabă și năpârlește, e normal. Dar ar trebui să fie calmă, sociabilă, să vină spre oameni fără frică și fără agresivitate. Temperamentul se moștenește în bună parte și se și învață de la mamă în primele săptămâni.
Întreabă câți ani are și a câta fătare e. O cățea care face pui la fiecare călduri, an după an, nu are timp să se refacă.
Masculul e adesea în alt oraș sau în altă țară și e perfect normal să nu-l vezi. Dar crescătorul trebuie să-ți poată spune cine este, să-ți arate poze, pedigree-ul și rezultatele testelor lui și, mai ales, de ce a ales combinația asta: temperament, sănătate, structură, ce a vrut să îmbunătățească.
„Era un mascul frumos în sat” nu e un plan de creștere.
Fiecare rasă are problemele ei cunoscute. La ciobănescul german și la retrieveri, în primul rând displazia de șold și de cot, care se evaluează prin radiografii citite oficial. Pentru multe rase există și teste genetice sau controale ale ochilor.
Un crescător serios îți arată rezultatele, pe hârtie sau în bazele de date ale clubului de rasă, fără să insiști. „Sunt sănătoși, nu au avut niciodată nimic” nu e un rezultat. Displazia, de exemplu, poate exista ani de zile fără semne vizibile.
Un crescător se ocupă de obicei de una sau două rase, cel mult câteva, și are un număr limitat de fătări pe an. Motivul e simplu: fiecare fătare cere luni de muncă și atenție.
Semnale de alarmă:
Uneori, pentru rasa pe care o vrei, răspunsul corect e „nu am acum, următoarea fătare e în primăvară”. E un răspuns bun.
Primele săptămâni contează enorm pentru comportamentul de adult. Întreabă ce fac puii în fiecare zi. Răspunsurile bune sună cam așa: au fost atinși și manevrați zilnic, au auzit aspiratorul, televizorul, oale trântite, au călcat pe suprafețe diferite, au cunoscut oameni diferiți, inclusiv copii, au stat puțin în cușca de transport, au mers cu mașina.
Tot aici intră vârsta la plecare: minimum opt săptămâni. Crescătorul care insistă să păstreze puiul până atunci, chiar dacă tu te grăbești, face ce trebuie.
Unul dintre cele mai sigure semne. Un crescător serios vrea să știe unde va trăi câinele, cât stai plecat de acasă, dacă ai mai avut câini, dacă ai copii, dacă stai la bloc sau la casă. Uneori îți va spune că rasa nu ți se potrivește sau că un anumit pui din fătare ți s-ar potrivi mai bine decât cel ales după poză.
Dacă singura întrebare e „când trimiteți avansul?”, ai aflat tot ce trebuia.
Orice rasă are dezavantaje: năpârlește mult, e încăpățânată, latră, are nevoie de multă mișcare, e predispusă la anumite boli. Un crescător care îți vorbește doar despre calități îți vinde ceva. Unul care îți spune și ce e greu te ajută să iei o decizie pe care n-o regreți peste un an.
Dacă nu știi încă ce rasă ți se potrivește, un punct de pornire bun e articolul despre câinii care se descurcă la apartament.
Contractul trebuie să conțină garanția, datele puiului și ce se întâmplă cu avansul. La un crescător serios vei găsi de obicei și ceva în plus: o clauză prin care, dacă nu mai poți ține câinele, oricând în viața lui, anunți întâi crescătorul, care te ajută să-l replasezi sau îl ia înapoi. E un semn că îi pasă unde ajung câinii pe care i-a crescut.
Contractul nostru e public, îl poți citi pe pagina model de contract.
Întreabă direct: „Dacă am o problemă peste două luni, pe cine sun?”. Un crescător serios îți dă fișa cu hrana și programul, îți răspunde la telefon în primele săptămâni și se bucură să primească poze peste un an. Unii își țin foștii cumpărători în legătură între ei, iar asta îți permite să întrebi direct familii care au luat pui din fătările anterioare.
Nu te primește acasă, ci îți aduce puiul „undeva la jumătatea drumului”. Are pui din multe rase. Nu are rezultate la testele părinților. Nu te întreabă nimic despre tine. Dă puii înainte de opt săptămâni. Contractul lipsește sau are o singură pagină fără garanție. Te presează să decizi azi.
Nu trebuie să bifeze toate zece puncte cu nota maximă. Un crescător mic, la prima fătare, poate să nu aibă zeci de familii de recomandat. Dar punctele 1, 4, 6 și 7 nu sunt negociabile. Fără ele, riscul trece în întregime la tine.
Noi creștem ciobănești germani și retrieveri din 2008, la Vălenii de Munte, și poți verifica la noi fiecare punct de pe listă. Pentru rasele pe care nu le creștem lucrăm cu crescători parteneri, pe care îi vizităm în persoană. Cum arată asta și ce ar trebui să întrebi când comanzi o rasă printr-un intermediar am explicat în articolul despre crescători și intermediari.
De unde vine diferența dintre un pui de câteva sute de lei și unul de câteva mii: părinți, teste de sănătate, acte, ce include prețul și când „ieftin” e un semnal de alarmă.
Șapte lucruri care despart un crescător serios de cineva care revinde pui cumpărați en gros. Le poți verifica în cincisprezece minute, de pe telefon.
Diferența dintre crescător, intermediar și revânzător, ce trebuie să verifice un intermediar bun, ce întrebi tu și de ce avansul vine abia după ce ai văzut puiul.
Unele rase le creștem noi, pe celelalte le căutăm la crescători parteneri pe care îi cunoaștem personal. Spune-ne ce rasă vrei și îți trimitem variante cu poze, video și acte. Ca să începem căutarea nu plătești nimic.
